Există un pelerinaj care se repetă an de an, un fir nevăzut care leagă credința, istoria și poporul român într-un singur loc: Iașiul. În fiecare toamnă, la 14 octombrie, milioane de inimi bat în același ritm, așteptând cu răbdare și speranță să ajungă la racla cu Sfintele Moaște ale Sfintei Cuvioase Parascheva. Acest eveniment, care a devenit de-a lungul secolelor cea mai mare manifestare de evlavie ortodoxă din țară, este mai mult decât o tradiție; este o mărturie vie a puterii sfințeniei și a faptului că sfinții continuă să mijlocească pentru noi.
Cuvioasa Parascheva, supranumită de credincioși „Măicuța de la Iași”, este o icoană a smereniei și a rugăciunii neîncetate. Viața ei simplă, petrecută în nevoință și dăruire, continuă să fie un reper duhovnicesc pentru toți cei ce caută mântuirea în mijlocul grijilor lumești.
O viață de jertfă: modelul smereniei creștine
Sfânta Parascheva s-a născut în secolul al XI-lea, în satul Epivat (astăzi Boiados) din Tracia. Provenind dintr-o familie înstărită, ea a ales de tânără calea lepădării de sine. Hotărârea ei de a urma pe Hristos s-a manifestat după ce a auzit cuvintele Mântuitorului: „Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.„
Acest îndemn i-a modelat destinul. A părăsit bogățiile, a împărțit săraci avutul și s-a dedicat vieții de pustnicie în pustiurile Iordanului. Nevoința ei ne arată că sfințenia nu este rezervată unui anumit loc sau timp, ci este rezultatul unei alegeri conștiente de a trăi după voia lui Dumnezeu.
Sfântul Ioan Scărarul definea pustnicia ca fiind o luptă interioară, un drum al renunțării: „Pustnicia este lepădare de sine, fugă de lume, stăpânirea limbii și a simțurilor, înfrânare și lucrare neîncetată.” Sfânta Parascheva a împlinit întru totul această definiție, atingând desăvârșirea prin asceză și rugăciune.
Pelerinajul de la Iași: taina așteptării și a credinței
Adunările de la Iași, care de-a lungul anilor au ajuns să numere sute de mii de pelerini (în anii de vârf, chiar și peste 300.000 de credincioși pe an), nu reprezintă un simplu eveniment folcloric, ci o manifestare profundă a credinței active.
Pelerinajul la moaștele Sfintei Parascheva are două dimensiuni esențiale:
- Jertfa timpului: Pelerinii stau la rând, uneori chiar și 24 de ore, sub ploaie sau vânt. Această așteptare, asumată cu răbdare, este o jertfă a timpului – cea mai prețioasă resursă a omului modern. Prin această jertfă, credinciosul se curățește de graba și de stresul lumii și își dovedește seriozitatea rugăciunii.
- Solidaritatea duhovnicească: Pelerinajul devine o formă de sinaxă (adunare), în care oamenii de toate vârstele, din toate păturile sociale și din toate colțurile lumii, se unesc în rugăciune. Aici, săracul stă lângă cel bogat, academicianul lângă țăran, toți sub aceeași mantie a smereniei.
Moaștele Sfinte: tămăduire și îndreptare
Prezența moaștelor Cuvioasei Parascheva în Catedrala Mitropolitană din Iași, începând cu anul 1641 (aduse de Vasile Lupu), a transformat Moldova în „Grădina Maicii Domnului” și pe Sfântă în ocrotitoarea ei neobosită.
Puterea moaștelor nu provine din ele însele, ci din harul Duhului Sfânt care a sălășluit în sfinți. Ele sunt o mărturie a Învierii și o chezășie că trupul este destinat sfințeniei.
Sfântul Grigorie Palama ne învață despre puterea sfinților și a moaștelor lor: „Adevărat, sufletul sfânt a trecut la viața cea mai înaltă, dar harul Duhului rămâne în trupul care l-a purtat, sfințind și pe cei ce se apropie cu credință.”
Numeroasele minuni și mărturii ale credincioșilor – vindecări de boli incurabile, rezolvarea de probleme familiale, și mai ales, îndreptarea duhovnicească – confirmă că Sfânta lucrează neîncetat. Ea nu doar vindecă trupul, ci, mai presus de toate, mângâie sufletul și îl îndeamnă pe om la pocăință.
Sfânta Parascheva și lumea modernă
În ciuda vitezei și a secularizării lumii contemporane, pelerinajul la Iași nu și-a pierdut forța. Dimpotrivă, el a devenit un refugiu. Într-o epocă dominată de incertitudini (economice, sociale, medicale), oamenii caută un punct de stabilitate în sfințenia care nu se schimbă.
Sfânta Cuvioasă Parascheva ne cheamă pe fiecare să regăsim simplitatea vieții creștine: rugăciunea curată, milostenia și răbdarea în încercări. Pelerinajul anual este, de fapt, o reînnoire a legământului nostru cu Hristos, prin exemplul vieții ei.
Astăzi, când ne pregătim să o cinstim pe Ocrotitoarea Moldovei, să nu ne limităm doar la a sta la rând, ci să ne străduim să o imităm. Să ne lepădăm, măcar pentru o clipă, de grijile care ne sufocă și să ne deschidem inima pentru har. Prin rugăciunile Sfintei Cuvioase Parascheva, Hristos să ne dăruiască tuturor sănătate, pace și putere duhovnicească pentru a purta Crucea vieții. Amin.