Duminica a III-a după Rusalii: Când grijile vieții se topesc în lumina credinței

 

Într-o lume care aleargă tot mai repede, unde știrile se succed cu o viteză amețitoare, iar incertitudinea pare să devină o constantă, e ușor să te simți copleșit de grijile vieții. De la facturi la sănătate, de la viitorul copiilor la stabilitatea locului de muncă, lista preocupărilor pare nesfârșită. Și totuși, în mijlocul acestei agitații, Biserica Ortodoxă ne oferă, în fiecare an, în Duminica a III-a după Rusalii, o Evanghelie care sună ca un balsam pentru suflet: un îndemn direct de la Mântuitorul Hristos, o invitație la o pace pe care lumea nu o poate da. Este o duminică dedicată mesajului fundamental: nu vă îngrijorați. Dar ce înseamnă cu adevărat acest îndemn și cum putem să-l aplicăm în viața noastră de zi cu zi, asaltați de atâtea incertitudini?

Evanghelia Duminicii: O Lumină Asupra Grijilor (Matei 6:22-33)

Pasajul evanghelic citit în această duminică, din Sfânta Evanghelie după Matei (6:22-33), este una dintre cele mai cunoscute și mai iubite predici ale Domnului Iisus Hristos, parte din Predica de pe Munte. Este un text plin de înțelepciune divină, care atinge direct una dintre cele mai universale provocări ale existenței umane: teama de viitor și povara grijilor materiale. Să îl parcurgem împreună, pentru a desluși adâncimea mesajului său.

1. Despre ochiul curat și simplu (Matei 6:22-23): „Luminătorul trupului este ochiul. Deci, de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, întunericul cu cât mai mult!”

Acest început, aparent tangent subiectului grijilor, este de fapt piatra de temelie. Sfinții Părinți, precum Sfântul Ioan Gură de Aur, ne învață că „ochiul” aici nu se referă doar la organul fizic al vederii, ci, mai ales, la ochiul minții, la intenția inimii, la modul în care privim lumea și valorile ei. Dacă acest „ochi” este curat, simplu, adică orientat spre Dumnezeu și spre cele duhovnicești, atunci întreaga noastră ființă va fi luminată de har și de înțelegere. Vom vedea lucrurile în perspectiva corectă. Dacă însă „ochiul” este rău – adică invidios, lacom, materialist sau preocupat excesiv de cele lumești – atunci întreaga noastră viață va fi întunecată de iluzii, de teamă și de patimi. În acest context, grijile sunt o consecință directă a unui „ochi” care nu vede limpede prioritățile.

2. Slujirea a doi domni (Matei 6:24): „Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci ori pe unul îl va urî și pe celălalt îl va iubi, ori de unul se va ține și pe celălalt îl va disprețui. Nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui mamona.”

Mamona este un termen aramaic care, în acest context, se referă la bogăție, la bani, la bunurile materiale, dar nu în sensul lor neutru, ci ca idol, ca stăpânitor. Sfântul Vasile cel Mare explică aici că este vorba despre o incompatibilitate fundamentală. Nu poți pune pe picior de egalitate sau chiar deasupra pe Dumnezeu cu averile trecătoare sau cu goana după ele. Inima omului nu se poate împărți în mod egal și sincer între două direcții opuse. Alegerea de a sluji lui mamona generează automat grijile, pentru că bogăția, prin natura ei, este nesigură, trecătoare și nu poate aduce împlinire. Teama de a pierde, dorința de a acumula mai mult, toate acestea sunt roade ale slujirii acestui „domn”.

3. Priviți la păsările cerului și la crinii câmpului (Matei 6:25-33): „De aceea zic vouă: Nu vă îngrijorați pentru viața voastră, ce veți mânca, nici pentru trupul vostru, cu ce vă veți îmbrăca. Au nu este viața mai mult decât hrana și trupul mai mult decât îmbrăcămintea? Priviți la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în hambare, și Tatăl vostru Cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai presus decât ele? Și cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot? Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijorați? Priviți la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Și vă spun vouă că nici Solomon, în toată slava sa, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceștia. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este și mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu o îmbracă astfel, cu cât mai mult pe voi, puțin credincioșilor? Deci, nu duceți grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Că după toate acestea se străduiesc neamurile; știe doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveți nevoie de ele. Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui, și toate acestea se vor adăuga vouă. Nu vă îngrijorați deci de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngrijora de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei.”

Acesta este miezul mesajului. Hristos ne invită să privim în jurul nostru, la creația lui Dumnezeu. Păsările cerului nu au bănci, nici conturi economice, nici stresul chiriei, și totuși sunt hrănite. Crinii câmpului, în splendoarea lor, depășesc luxul regilor, fără să depună efort. Aceste exemple simple, din natură, sunt o dovadă vie a purtării de grijă a lui Dumnezeu. Dacă El se preocupă de creația Sa mai mică, cu cât mai mult nu o va face pentru om, coroana creației Sale, ființa iubită și rațională?

Expresia „puțin credincioșilor” nu este o mustrare aspră, ci o constatare plină de milă. Ea arată că rădăcina grijilor excesive este lipsa sau slăbirea încrederii în Dumnezeu. Dacă am avea credință deplină că Tatăl nostru ceresc știe nevoile noastre și ne iubește, atunci grija s-ar diminua.

Indemnul culminant este: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui, și toate acestea se vor adăuga vouă.” Aceasta este cheia. Când prioritățile noastre sunt aliniate cu voința divină – adică atunci când căutăm să trăim o viață după poruncile lui Dumnezeu, plină de iubire, dreptate și sfințenie – atunci cele materiale, necesare vieții, ne vor fi date ca un bonus, ca o adăugare. Nu înseamnă să nu muncești, ci să nu te lași consumat de anxietate pentru rezultatul muncii tale, încredințându-te Providenței.

Finalul, „Nu vă îngrijorați deci de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngrijora de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei”, nu este o invitație la lenevie sau la iresponsabilitate, ci la a trăi în prezent, încrezându-ne în Dumnezeu pentru viitor. Fiecare zi are propriile ei provocări, propriile ei „răutăți” sau greutăți. Să ne concentrăm pe a îndeplini datoria zilei de astăzi, cu credință, lăsând ziua de mâine în grija Lui.


Grijile Vieții: O capcană a sufletului modern

În pofida mesajului clar al Evangheliei, grijile vieții par să ne urmărească la fiecare pas. De ce suntem atât de predispuși să ne îngrijorăm?

  • Frica de incertitudine: Omul modern vrea control total, iar viitorul este, prin definiție, incert. Această lipsă de control generează anxietate.
  • Materialismul: Societatea de consum ne împinge să credem că fericirea și siguranța depind de acumularea de bunuri, de statut social, de bani. Când acestea devin idol, pierderea lor devine o tragedie.
  • Lipsa încrederii în Dumnezeu: Deși mulți se declară credincioși, în practică, adesea ne bizuim mai mult pe forțele proprii sau pe cele lumești decât pe Providența divină.
  • Presiunea socială: „Ce vor zice alții?”, „Trebuie să am X pentru a fi fericit/succes” – aceste presiuni exterioare amplifică frica de a nu fi „suficient”.

Grijile excesive nu doar că ne tulbură sufletul, dar pot afecta grav și sănătatea fizică și relațiile interumane. Ele ne fură pacea interioară și ne împiedică să ne bucurăm de prezent și să vedem binecuvântările din viața noastră.


Exemplul Sfinților: O mărturie vie a neîngrijorării

Istoria Bisericii este plină de vieți de sfinți care au exemplificat perfect mesajul de a nu vă îngrijorați. Ei nu au fost nepăsători, ci au avut o credință nezdruncinată în purtarea de grijă a lui Dumnezeu.

  • Sfântul Ioan Scărarul, în învățăturile sale despre treptele virtuților, vorbește despre detașarea de bunurile pământești ca un pas esențial spre libertatea sufletească. Monahii și pustnicii, prin renunțarea la posesiuni și la confortul material, au demonstrat că adevărata bogăție nu stă în ceea ce acumulezi, ci în ceea ce ești înaintea lui Dumnezeu. Ei nu s-au îngrijorat de ziua de mâine, pentru că încrederea lor în Dumnezeu era absolută.
  • Sfinți Părinți ai pustiului, precum Sfântul Antonie cel Mare, au trăit în cele mai aspre condiții, adesea fără nimic material, dar sufletul lor era plin de pace și de bucurie, pentru că inima lor era atașată doar de Dumnezeu. Poveștile lor, consemnate în Pateric, sunt pline de situații în care Dumnezeu le-a purtat de grijă în mod miraculos, confirmând cuvintele Mântuitorului.
  • Sfinții Mucenici, care au preferat moartea decât să se lepede de Hristos, au arătat o libertate desăvârșită față de orice grijă legată de viața biologică sau de siguranța materială. Ei știau că viața adevărată este cea veșnică, alături de Hristos. Grija lor supremă era doar de a păstra credința curată, iar Dumnezeu le-a dat puterea de a îndura cele mai cumplite chinuri.

Aceste exemple nu sunt menite să ne îndemne la o abandonare totală a responsabilităților, ci să ne inspire să cultivăm o încredere profundă în Dumnezeu, chiar și atunci când circumstanțele ne depășesc. Ele ne arată că putem trăi o viață împlinită și plină de sens chiar și cu puține lucruri, atâta timp cât avem pe Dumnezeu de partea noastră.

Cum aplicăm mesajul Evangheliei azi?

Mesajul Evangheliei despre grijile vieții nu este un îndemn la pasivitate sau la ignorarea problemelor. Este, mai degrabă, o invitație la o schimbare de perspectivă și la acțiune conștientă:

  1. Reevaluează-ți prioritățile: Ce este cu adevărat important? Unde îți este „ochiul” minții și inima? Caută mai întâi Împărăția lui Dumnezeu – adică trăiește după valorile creștine (iubire, iertare, dreptate, adevăr, smerenie) – și vei vedea cum celelalte se așază la locul lor.
  2. Fii responsabil, dar nu anxios: Muncește cu sârguință, fă-ți datoria, dar lasă rezultatele în mâna lui Dumnezeu. Fă tot ce depinde de tine, apoi roagă-te și încredințează-te Providenței.
  3. Practică recunoștința: De multe ori, uităm să mulțumim pentru ceea ce avem și ne concentrăm pe ceea ce ne lipsește. Faptul că suntem hrăniți, îmbrăcați, avem un adăpost – chiar și în condiții modeste – sunt daruri de la Dumnezeu. Recunoștința alungă grijile.
  4. Trăiește în prezent: Nu vă îngrijorați de ziua de mâine. Concentrează-te pe ziua de azi, pe bucuriile ei simple și pe provocările ei specifice. Ieri a trecut, mâine nu a venit. Singurul moment pe care îl avem este acum.
  5. Roagă-te și cere ajutor: Rugăciunea este cel mai puternic antidot împotriva grijilor. Împărtășește-ți temerile cu Dumnezeu, iar El îți va da pace și soluții. Vorbește și cu preotul duhovnic, caută sfat.

Concluzie: Pacea inimii, darul credinței

Duminica a III-a după Rusalii ne reamintește o lecție fundamentală, esențială pentru pacea sufletească: nu vă îngrijorați. Nu este o poruncă ușor de îndeplinit într-o lume agitată, dar este o chemare la o viață eliberată de povara anxietății. Prin exemplul păsărilor cerului și al crinilor câmpului, prin viețile sfinților care au trăit acest mesaj, Hristos ne asigură de purtarea de grijă a Tatălui Ceresc.

Suntem invitați să ne schimbăm perspectiva, să ne punem încrederea deplină în Dumnezeu și să căutăm mai întâi Împărăția Sa. Făcând asta, descoperim că adevărata siguranță nu vine din acumularea de bunuri sau din controlul absolut al vieții, ci din relația noastră cu Creatorul. Pacea inimii, libertatea de griji, sunt daruri pe care Dumnezeu le oferă celor care Îi încredințează viața lor.

Așadar, în această Duminică și în fiecare zi, să ne străduim să punem în practică aceste învățături. Să ne aducem aminte că nu suntem singuri în fața provocărilor și că avem un Tată Ceresc care știe nevoile noastre. Să ne încredem mai mult în Dumnezeu! Numai așa vom găsi adevărata liniște și vom putea trăi o viață plină de sens, eliberați de povara paralizantă a grijilor.

 

Scroll to Top