Este oare posibil să existe o formă de iubire care să nu ceară nimic în schimb, nici măcar recunoștință? Este o întrebare care stă la baza întregii vieți creștine. Instinctul nostru, guvernat de nevoia de justiție și de echilibru, ne șoptește că iubirea ar trebui să fie reciprocă, iar binele să fie răsplătit cu bine. […]
După o săptămână în care am cinstit Crucea ca pe un altar al biruinței, Evanghelia Duminicii de după Înălțarea Sfintei Cruci ne așează în fața unei provocări directe și radicale. Mântuitorul Hristos nu ne invită la o simplă apartenență la o religie, ci la o ucenicie reală și profundă. Textul de astăzi nu este un
Semnul crucii, cel pe care creștinii îl poartă cu cinste pe piept și cu care se însemnează în fiecare zi, este un paradox al istoriei umane. El a fost, în urmă cu două mii de ani, un instrument al torturii, un simbol al umilinței și al morții. Astăzi, el este emblema biruinței, a vieții și
Sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului (8 septembrie) marchează o treaptă esențială în istoria mântuirii noastre, fiind o sărbătoare a bucuriei și a plinătății. Ea prevestește venirea în lume a celei care avea să devină Puntea dintre Cer și pământ, chivotul viu al lui Dumnezeu. Și totuși, în această zi, Biserica a rânduit să se citească o
Frica de moarte și căutarea vieții veșnice sunt, probabil, cele mai vechi și mai profunde dorințe ale omului. Ele stau la baza marilor culturi și religii ale lumii. Însă, pentru noi, creștinii ortodocși, răspunsul la această dilemă nu se găsește într-o filozofie abstractă, ci într-un eveniment istoric și duhovnicesc, plin de paradox: Jertfa lui
În inima fiecărui om, indiferent de rang, avere sau vârstă, se ascunde o întrebare fundamentală: „Ce bine să fac ca să am viața veșnică?” Această interogație nu este doar o preocupare a teologilor, ci o căutare duhovnicească profundă, care, la un moment dat, ne atinge pe toți. O găsim rostită cu sinceritate și cu o
Într-o lume în care adesea suntem puși să alegem între a fi „prea buni” și a permite să fim răniți, sau a ne „împietri inima” pentru a ne apăra, apare o a treia cale, mai subtilă și mai profundă. Nu este o cale a compromisului, ci una a echilibrului duhovnicesc. Așa cum un text
În fiecare Duminică a XI-a după Rusalii, credincioșii Bisericii Ortodoxe sunt așezați în fața unei oglinzi duhovnicești a propriei lor vieți, prin intermediul unei pilde tulburătoare. Este pilda datornicului nemilostiv (Matei 18:23-35), o poveste ce pare simplă, dar care ascunde în adâncurile ei o lecție fundamentală despre iertare, milă și relația noastră cu Dumnezeu.
Un om disperat, un fiu chinuit și o întrebare tulburătoare: de ce nu am reușit? Evanghelia Duminicii a X-a după Rusalii (Matei 17:14-23) ne aruncă în mijlocul unei drame umane profunde, unde un tată își aduce fiul bolnav la Hristos, după ce ucenicii Săi nu au putut face nimic. Acest pasaj esențial din Scriptură nu
Praznicul Adormirii Maicii Domnului este, în tradiția ortodoxă, o sărbătoare a trecerii la viața veșnică, o bucurie a învierii, nu o zi de doliu. Biserica a rânduit ca la Sfânta Liturghie din această zi să fie citită o Evanghelie care, la prima vedere, pare a fi despre cu totul altceva: vizita Mântuitorului în casa Martei
