De-a lungul anului bisericesc, Evangheliile duminicale ne așază înaintea ochilor sufletului oglinzi duhovnicești în care putem să ne vedem starea reală. Duminica a 22-a după Rusalii ne aduce în fața celei mai cutremurătoare și directe parabole despre viața de dincolo și despre consecințele veșnice ale faptelor noastre de pe pământ: Pilda Bogatului nemilostiv și a […]
În inima tradiției ortodoxe, fiecare Duminică după Rusalii desfășoară înaintea ochilor noștri duhovnicești o filă vie din Evanghelia Mântuitorului Hristos, o oglindă în care ne putem vedea propria stare și calea spre mântuire. În Duminica a 23-a, Biserica ne așază înainte o scenă cutremurătoare, dar plină de nădejde: Vindecarea demonizatului din ținutul Gherghesenilor (Luca 8,
Nu există durere mai ascuțită și mai sfâșietoare pentru inima omului decât pierderea unui copil. Este o răsturnare tragică a ordinii firești, în care părinții, sursa vieții, sunt nevoiți să își conducă odraslele spre tărâmul tăcerii. În Duminica a 20-a după Rusalii, Sfântul Evanghelist Luca ne poartă într-un astfel de moment de jale universală, în
Există un pelerinaj care se repetă an de an, un fir nevăzut care leagă credința, istoria și poporul român într-un singur loc: Iașiul. În fiecare toamnă, la 14 octombrie, milioane de inimi bat în același ritm, așteptând cu răbdare și speranță să ajungă la racla cu Sfintele Moaște ale Sfintei Cuvioase Parascheva. Acest eveniment, care
Cine nu s-a întrebat, măcar o dată, de ce unii oameni înfloresc în credință și rodesc din plin, în timp ce alții, deși aud același mesaj, se ofilesc sau se pierd? Această enigmă a libertății umane și a lucrării harului primește un răspuns limpede și duhovnicesc în Pilda Semănătorului, Evanghelia citită în Duminica a 21-a
Este oare posibil să existe o formă de iubire care să nu ceară nimic în schimb, nici măcar recunoștință? Este o întrebare care stă la baza întregii vieți creștine. Instinctul nostru, guvernat de nevoia de justiție și de echilibru, ne șoptește că iubirea ar trebui să fie reciprocă, iar binele să fie răsplătit cu bine.
Cine nu a simțit vreodată gustul amar al eșecului, al muncii asidue depuse în zadar? Ne zbatem o zi, o lună, un an, iar rezultatele sunt nule. Exact în această stare de frustrare și oboseală, în zorii unei zile obișnuite, îi găsim pe pescarii de pe lacul Ghenizaret. După o noapte întreagă de trudă, ei
După o săptămână în care am cinstit Crucea ca pe un altar al biruinței, Evanghelia Duminicii de după Înălțarea Sfintei Cruci ne așează în fața unei provocări directe și radicale. Mântuitorul Hristos nu ne invită la o simplă apartenență la o religie, ci la o ucenicie reală și profundă. Textul de astăzi nu este un
Semnul crucii, cel pe care creștinii îl poartă cu cinste pe piept și cu care se însemnează în fiecare zi, este un paradox al istoriei umane. El a fost, în urmă cu două mii de ani, un instrument al torturii, un simbol al umilinței și al morții. Astăzi, el este emblema biruinței, a vieții și
Sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului (8 septembrie) marchează o treaptă esențială în istoria mântuirii noastre, fiind o sărbătoare a bucuriei și a plinătății. Ea prevestește venirea în lume a celei care avea să devină Puntea dintre Cer și pământ, chivotul viu al lui Dumnezeu. Și totuși, în această zi, Biserica a rânduit să se citească o
