Despre prioritatea Împărăției lui Dumnezeu în Duminica a 28-a după Rusalii
În fiecare an duhovnicesc, Biserica Ortodoxă ne așază înainte, în Duminica a 28-a după Rusalii, o oglindă a sufletului nostru: Pilda celor poftiți la cină (Luca 14, 16-24). Prin această Evanghelie, Mântuitorul Hristos nu ne oferă doar o simplă poveste cu tâlc, ci o hartă clară a drumului către Împărăția Cerurilor și, totodată, o avertizare solemnă. Cine este Stăpânul care face Cina? Cine sunt cei chemați și care sunt scuzele care ne pot lăsa pe dinafară? Aceste întrebări ating esența vieții creștine și ne îndeamnă la o profundă revizuire duhovnicească a priorităților.
🍽️ Cina cea Mare: Hristos și Împărăția Sa
Pilda începe simplu: „Un om oarecare a făcut cină mare și a chemat pe mulți” (Lc 14, 16). În viziunea Sfinților Părinți, Cina cea Mare simbolizează, în primul rând, Împărăția lui Dumnezeu, bucuria eshatologică a comuniunii depline cu El. Ea reprezintă însă și Biserica pe pământ – Taina Sfintei Euharistii – care este pregustarea acestei bucurii cerești. Stăpânul care face ospeția este, fără îndoială, Dumnezeu-Tatăl, iar slujitorul trimis să cheme este Iisus Hristos sau, în sens extins, propovăduitorii Sfintei Evanghelii, de la Prooroci, Apostoli, la preoții de astăzi.
Invitația a fost făcută, toate sunt gata. Acesta este punctul crucial: Dumnezeu a pregătit totul pentru mântuirea omului. Jertfa lui Hristos este desăvârșită, Sfintele Taine sunt accesibile, harul este oferit din belșug. Nu lipsește nimic din ospățul duhovnicesc. Chemarea nu este una de rutină, ci o invitație la Împlinirea vieții.
„Ospățul acesta este Iisus, care S-a dat pe Sine ca hrană. Cel ce gustă din El are viață veșnică.”
Sfântul Clement al Alexandriei 1
🚧 Chemarea Universală și Refuzurile Neașteptate
Partea cea mai dureroasă a Pildei este refuzul celor chemați. Aceștia nu sunt străini, ci oameni care fuseseră invitați dinainte și care, cel mai probabil, acceptaseră în principiu. Însă, când vine ceasul cinei, adică momentul acțiunii concrete și al deciziei finale, ei se retrag, pretextând motive de natură lumească.
Scriptura menționează trei refuzuri arhetipale:
Ogoru cumpărat: „Am cumpărat un ogor și trebuie să ies ca să-l văd; te rog, iartă-mă.” (Lc 14, 18). Acesta simbolizează posesiunile materiale, grija excesivă pentru avuție și atașamentul de cele pământești. Este omul stăpânit de lăcomie sau de frica de a nu pierde ceea ce a agonisit, punând pământul deasupra Cerului.
Cinci perechi de boi (zece boi) cumpărate: „Cinci perechi de boi am cumpărat și mă duc să-i încerc; te rog, iartă-mă.” (Lc 14, 19). Boii, instrumente ale muncii, reprezintă preocupările excesive, munca fără măsură și dependența de carieră sau afaceri. Omul care leagă mântuirea de succesul profesional sau de planurile imediate, ignorând veșnicia.
Femeia luată: „Femeie mi-am luat și de aceea nu pot veni.” (Lc 14, 20). Deși legătura matrimonială este sfântă, în acest context, ea simbolizează plăcerile trupești, atașamentele umane care devin idol și neglijarea celor sfinte din pricina confortului personal sau a familiei ridicate la rang de absolut.
💸 Capcana Lumescului: Priorități Răsturnate
Niciunul dintre cele trei motive nu este, în sine, un păcat: munca, proprietatea și familia sunt binecuvântări de la Dumnezeu. Problema nu este ce fac, ci când fac și cum prioritizez. Refuzurile arată o prioritate răsturnată: interesele lumești, temporare și perisabile, sunt puse înaintea invitației la Viața Veșnică.
Această atitudine reflectă ceea ce Mântuitorul spunea în alt loc: „Nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui mamona” (Mt 6, 24). Când agoniseala devine scop, iar planurile personale eclipsază chemarea lui Dumnezeu, omul devine orb duhovnicește și nesimțitor.
„De ce, oare, pentru a gusta o hrană muritoare, ești gata să pierzi veșnica hrană a lui Hristos? Nu pentru a osândi cele de trebuință vieții, ci pentru a arăta că nimic din acestea nu trebuie să fie mai presus de cină, adică de mântuire.”
Sfântul Ioan Gură de Aur 2
🧍 Răspunsul Stăpânului: De la Cei Chemați la Cei de pe Ulițe
Văzând refuzul celor dintâi, Stăpânul casei se mânie. Mânia lui Dumnezeu nu este o izbucnire pasională, ci o expresie a dreptății și a durerii Sale pentru lipsa de recunoștință. El nu lasă însă ospățul gol. Răspunsul Său este o demonstrație uimitoare de milă și universalitate:
Prima extindere: „Ieși îndată în piețele și ulițele cetății, și pe săraci și pe neputincioși, și pe orbi și pe șchiopi adu-i aici.” (Lc 14, 21). Acești nefericiți, ignorați de societate, sunt cei care nu au nimic de pierdut. Ei simbolizează pe vameși, păcătoși și pe toți cei smeriți care nu se cred vrednici, dar care acceptă imediat chemarea. De asemenea, îi reprezintă pe Sfinții Apostoli, care, fiind simpli, au primit Evanghelia.
A doua extindere (și mai radicală): „Ieși la drumuri și la garduri și silește-i să intre, ca să mi se umple casa…” (Lc 14, 23). Dacă primele chemări vizau poporul ales (Israelul), a doua extindere vizează neamurile, păgânii, care erau „afară” de cetatea Legii. Gardurile și drumurile simbolizează marginea lumii civilizate, arătând că Evanghelia este pentru toți, fără discriminare etnică sau socială.
🛐 Silește-i să intre: O Sârguință Duhovnicească
Expresia „silește-i să intre” este adesea înțeleasă greșit. Biserica Ortodoxă nu a propovăduit niciodată convertirea prin forță sau constrângere fizică. Sfinții Părinți interpretează această silire ca fiind o sârguință și o râvnă duhovnicească extremă din partea slujitorilor. Este vorba de silirea făcută prin:
Dragostea arzătoare a propovăduitorului;
Argumentele convingătoare ale Adevărului;
Puterile (minunile) care dovedesc autenticitatea chemării;
Harul lui Dumnezeu, care atinge inima.
Este o silire a conștiinței, un apel neîncetat la libertatea interioară a omului de a alege binele. De fapt, în cele din urmă, cel mai important act de silire este cel pe care îl facem cu noi înșine, luptând cu neputințele noastre pentru a ne face vrednici de Sfânta Euharistie, așa cum spune Mântuitorul: „Împărăţia Cerurilor se ia prin străduinţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea” (Mt 11, 12).
💡 Perspective din Sfânta Tradiție
Înțelegerea profundă a acestei pilde se desprinde cel mai bine din tâlcuirile Sfinților Părinți, care ne ajută să extragem esența duhovnicească a mesajului:
Sfântul Ioan Gură de Aur subliniază caracterul tragicomic al scuzelor:
„Vezi că e vorba de o ironie? Cel dintâi spune că are un ogor, celălalt că are cinci perechi de boi, iar cel de-al treilea, că și-a luat femeie. Niciunul nu invocă o scuză întemeiată, ci o pricină ușor de înlăturat. Era timpul Cinei, cel mai potrivit pentru odihnă și nu pentru a proba boii sau a vedea ogorul. (…) De aceea nu a cerut iertare, ci a spus: te rog, iartă-mă, ca și cum ar fi făcut o faptă rea. Iată cât de mare este păcatul de a pune cele pământești înaintea celor cerești.”
Sfântul Ioan Gură de Aur 3
Sfântul Grigorie cel Mare (Dialogul) identifică simbolistica boilor și a femeii cu viciile:
„Cei cinci boi cumpărați sunt cele cinci simțuri ale trupului nostru (văzul, auzul, mirosul, gustul și pipăitul), care, prin pofte, ne trag la păcat. Omul cumpără ‘cinci perechi de boi’ când se lasă dominat de cele zece porunci încălcate prin cele zece simțuri. Iar cel care și-a luat femeie nu poate veni, fiindcă plăcerea trupească îl ține legat, făcându-l să nu mai poată participa la nunta cerească.”
Sfântul Grigorie cel Mare 4
Această pildă este un avertisment și o promisiune. Avertismentul se încheie cu sentința dreaptă: „Niciunul din bărbații aceia care au fost chemați nu va gusta din cina mea” (Lc 14, 24). Este condamnarea celor care, fiind chemați la har, au refuzat. Promisiunea este însă că, indiferent de starea noastră socială, morală sau duhovnicească, masa este întinsă pentru noi.
🙏 Concluzie: Să nu Ne Irosim Vocația
Pilda celor poftiți la cină, citită în Duminica a 28-a după Rusalii, ne cheamă pe fiecare la o examinare duhovnicească a vieții. Suntem cu toții chemați la comuniunea cu Hristos, prin Botez și prin Sfânta Euharistie, care este centrul vieții Bisericii.
Întrebarea care rămâne este: Care este ogorul meu? Care sunt boii mei? Cine sau ce este atașamentul care mă împiedică să vin la Hristos?
În lumea modernă, ogorul poate fi un cont bancar nesățios. Boii pot fi orele infinite petrecute în fața ecranelor sau în competiția profesională acerbă. Femeia poate fi dependența de confortul excesiv, de selfie-uri sau de orice formă de plăcere care ne amorțește simțurile duhovnicești.
Suntem chemați să nu ne irosim vocația la veșnicie pentru un profit efemer. Să fim ca cei săraci și orbi care, neavând nimic, acceptă totul. Să ne silim cu râvnă și smerenie să intrăm în casa Stăpânului, căci „s-a făcut precum ai poruncit, și tot mai este loc.” (Lc 14, 22). Locul la Cina cea Mare este pregătit. Să ne asigurăm că nu ne vom prezenta în fața lui Dumnezeu cu scuze, ci cu o inimă pregătită pentru ospățul Său.
Note de Subsol
1 Clement al Alexandriei, Pedagogul, Cartea a II-a, Cap. III.
2 Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Evanghelia de la Luca, Omilia XXXVI.
3 Sfântul Ioan Gură de Aur, Comentariu la Evanghelia după Luca, Omilia LXXIII.
4 Sfântul Grigorie cel Mare, Omilii la Evanghelii, Omilia XXXVI.
Aș dori să vă întreb dacă aveți nevoie de un rezumat al acestui articol pentru social media sau de alte sugestii de cuvinte-cheie pentru o optimizare SEO mai detaliată.